boi dex - definiţie, sinonime, conjugare
BOÍ1, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înşela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOI2, boiuri, s.n. (Pop.) Trup, statură, înfăţişare, fizionomie. – Din tc. boy.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOU, boi, s.m. 1. Taur castrat, cu talia mai mare decât a vacii, folosit ca animal de tracţiune şi mai ales pentru carne (Bos taurus). ♢ Bou sur = bour. ♢ Expr. A nu-i fi (cuiva) toţi boii acasă = a fi rău dispus. S-a dus bou şi s-a întors vacă, se spune despre cineva care n-a reuşit să înveţe nimic, care nu s-a lămurit. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). ♦ Epitet injurios la adresa unui bărbat. 2. Compuse: bou-de-mare = peşte marin mic, de culoare cafenie sau cenuşie-închis, cu capul gros şi lătăreţ şi cu ochii aşezaţi în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-de-baltă = a) nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roşii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene (Bombinator pachypus); buhai-de-baltă; b) pasăre de baltă cu ciocul lung şi ascuţit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru şi cu gâtul alb; buhai-de-baltă (Botaurus stellaris); c) (şi în forma bou-de-apă) gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deşi şi lungi şi adaptate la înot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufniţă; boul-lui-Dumnezeu sau boul-Domnului = a) rădaşcă; b) (şi în forma boul-popii) buburuză. – Lat. bovus (= bos, bovis).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOI ~uri n. pop. Înălţime a corpului la om; talie; statură. [Monosilabic] /<turc. boy
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A BO//Í ~iésc tranz. pop. 1) A acoperi cu vopsea; a vopsi. 2) (un colorant) A introduce într-o soluţie pentru a da culoare; a vopsi. 3) A da cu fard; a vopsi; a farda; a machia. [Sil. bo-i] /Din boia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BO//U ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tracţiune şi, mai ales, pentru carne. ♢ A lucra ca un ~ a lucra mult şi din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ară, caii mănâncă se spune în cazul când unii muncesc, iar alţii trag foloase. A-şi băga (sau a-şi pune) ~ii în jug (sau în plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Bărbat prost. 3): ~-de-baltă (sau -de-apă) a) specie de broaşte cu pete roşii sau galbene pe pântece; b) specie de bâtlan cu gâtul alb şi cu penajul galben-verzui pe spate şi negru pe cap. ~-de-mare peşte marin, de talie mică, de culoare cafenie sau cenuşie-închisă. ~-de-noapte bufniţă. ~ul-domnului a) rădaşcă; b) buburuză. [Monosilabic] /<lat. bovus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bói (-iuri), s.n. – 1. Talie, trup, statură. – 2. (Rar) Rasă, castă. – Mr. boe. Tc. boy (Şeineanu, II, 57; Lokotsch 327; Ronzevalle 54), sau cuman. boy (cf. Kuun 111); cf. ngr. μπό(γ)ι, alb. bojë (Meyer 40), bg. boi. Sensul al doilea ar putea fi rezultatul unei confuzii cu soi.
(Dicţionarul etimologic român)

bóu (-ói), s.m. – 1. Taur castrat. – 2. Bour. – 3. Instrument muzical popular. – 4. Tont, imbecil. – Mr., megl. bou, istr. bowu. Lat. *bŏvum, formă populară de la bŏvem (Puşcariu 213; REW 1225; Candrea-Dens., 170; DAR); cf. it. bove, bue prov. b(u)ou, fr. boeuf, sp. buey, port. boi, cat. bou. Cf. boar, bour. Dim. boişor, boulean, bouleţ; boicuş s.m. (pasăre, Aegithalus pendulinus, Aegithalus castaneus).
(Dicţionarul etimologic român)

a căuta lapte de bou / de cuc expr. (iron.) a încerca imposibilul; a nu-şi da seama de absurditatea unei încercări. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bou-de-ápă (gândac) s. m., art. bóul-de-ápă; pl. bói-de-ápă, art. bóii-de-ápă
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

!bou-de-báltă (bâtlan, gândac) s. m, bóul-de-báltă; pl. bói-de-báltă, art. bóii-de-báltă
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

bou-de-máre (peşte) s. m., art. bóul-de-máre; pl. boi-de-máre, art. bóii-de-máre
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

boí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. boiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

boi s. n., pl. bóiuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bou s. m., art. bóul; pl. boi, art. bóii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bóul-lui-Dumnezéu s. m., pl. bóii-lui-Dumnezéu
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bóu-de-ápă s. m., pl. bói-de-ápă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bóu-de-báltă s. m., pl. bói-de-báltă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bóu-de-máre s. m., pl. bói-de-máre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

límba-bóului (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

óchiul-bóului (bot.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bóul-pópii s. m., pl. bóii-pópii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bóul-Dómnului s. m., pl. bóii-Dómnului
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BOI s. v. aer, aspect, chip, expresie, faţă, făptură, figură, fizionomie, înălţime, înfăţişare, mină, obraz, statură, talie.
(Dicţionar de sinonime)

BOÍ vb. v. ademeni, amăgi, colora, farda, încânta, înşela, machia, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa, vopsi.
(Dicţionar de sinonime)

BOUL-BÁBEI s. v. rădaşcă, răgace.
(Dicţionar de sinonime)

BOU-DE-NOÁPTE s. v. bufniţă, buhă.
(Dicţionar de sinonime)

BOUL-PÓPII s. v. boul-domnului, boul-lui-dum-nezeu, buburuză, vaca-domnului.
(Dicţionar de sinonime)

BOII-PRÚNCILOR s. v. ciumăfaie, laur.
(Dicţionar de sinonime)

BOU s. 1. (ZOOL.) bou-de-baltă (Bombinator) = (Mold.) buhai-de-baltă; bou grohăitor v. iac. 2. (ORNIT.) bou-de-baltă (Botaurus stellaris) = (reg.) haucă, bâtlan-de-stuh, buhai-de-baltă, stârc de noapte. 3. (ENTOM.) bou-de-baltă (Hydrophilus piceus) = (reg.) bou-de-apă; boul-Domnului v. buburuză. boul-lui-Dumnezeu v. buburuză.
(Dicţionar de sinonime)

BOUL-LUI-DUMNEZÉU s. v. rădaşcă, răgace, vaca-domnului.
(Dicţionar de sinonime)

BOU-DE-ÁPĂ s. v. bou-de-baltă.
(Dicţionar de sinonime)

BOUL-DÓMNULUI s. v. rădaşcă, răgace, vaca-domnului.
(Dicţionar de sinonime)

LIMBA-BÓULUI s. v. dragavei, miruţă, pătlagină, sică, ştevie.
(Dicţionar de sinonime)

COADA-BÓULUI s. v. lumânare, lumânărică.
(Dicţionar de sinonime)

GÂZA-BÓULUI s. v. băligar.
(Dicţionar de sinonime)

CAP-DE-BÓU s. v. taurul.
(Dicţionar de sinonime)

MUSCA-BÓULUI s. v. streche.
(Dicţionar de sinonime)

OCHIUL-BÓULUI s. v. bumbişor, cinci-degete, codobatură, granat, lăptucul-oii, margaretă, piciorul-cocoşului, pitulice, prundar, prundaş, romaniţă neadevărată, romaniţă nemirositoare, spilcuţă, spânz, steliţă, steluţă.
(Dicţionar de sinonime)

IARBĂ-DE-BOU SĂLBÁTICĂ s. v. miruţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bo

Cuvinte se termină cu literele: oi