boia dex - definiţie, sinonime, conjugare
BOÍ1, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înşela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOI2, boiuri, s.n. (Pop.) Trup, statură, înfăţişare, fizionomie. – Din tc. boy.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOIÁ, (1) boiele, s.f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Condiment de culoare roşie, obţinut din pisarea ardeiului iute uscat; paprică. – Din tc. boya.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOI ~uri n. pop. Înălţime a corpului la om; talie; statură. [Monosilabic] /<turc. boy
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A BO//Í ~iésc tranz. pop. 1) A acoperi cu vopsea; a vopsi. 2) (un colorant) A introduce într-o soluţie pentru a da culoare; a vopsi. 3) A da cu fard; a vopsi; a farda; a machia. [Sil. bo-i] /Din boia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BO//IÁ ~iéle f. pop. 1) Substanţă colorantă cu care se acoperă diferite obiecte în scop decorativ sau de protecţie; vopsea; culoare. 2) fam. Produs cosmetic care se aplică în special pe faţă pentru a-i modifica aspectul natural; fard. 3) Condiment sub formă de praf roşu, obţinut din ardei iute pisat. [Art. boiaua; G.-D. boielii; Sil. bo-ia] /<turc. boya
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bói (-iuri), s.n. – 1. Talie, trup, statură. – 2. (Rar) Rasă, castă. – Mr. boe. Tc. boy (Şeineanu, II, 57; Lokotsch 327; Ronzevalle 54), sau cuman. boy (cf. Kuun 111); cf. ngr. μπό(γ)ι, alb. bojë (Meyer 40), bg. boi. Sensul al doilea ar putea fi rezultatul unei confuzii cu soi.
(Dicţionarul etimologic român)

boiá (boiéle), s.f. – 1. Culoare, vopsea. – 2. Fard. – Mr. boe, buiauă, megl. buia. Tc. boya (Roesler 589; Şeineanu, II,56; Lokotsch 328); cf. ngr. μπογιά, alb. bojë, bg., sb. boja. Cf. boiangiu. Der. boi, vb. (a picta, a vopsi; a înşela); boială, s.f. (vopsea, culoare; fard), care poate de asemenea să fie der. de la vb., ca un s. refăcut pe baza pl. boiele.
(Dicţionarul etimologic român)

!boiá s. f., art. boiáua, g.-d. art. boiélei; (vopsele, farduri) pl. boiéle, art. boiélele
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

boí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. boiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

boi s. n., pl. bóiuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

boiá s. f., art. boiáua, g.-d. art. boiélii; pl. boiéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BOI s. v. aer, aspect, chip, expresie, faţă, făptură, figură, fizionomie, înălţime, înfăţişare, mină, obraz, statură, talie.
(Dicţionar de sinonime)

BOÍ vb. v. ademeni, amăgi, colora, farda, încânta, înşela, machia, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa, vopsi.
(Dicţionar de sinonime)

BOIÁ s. (reg.) piparcă, (Mold.) papricaş, (Transilv.) paprică. (~ de ardei.)
(Dicţionar de sinonime)

BOIÁ s. v. culoare, fard, vopsea.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bo boi

Cuvinte se termină cu literele: ia oia