boieri dex - definiţie, sinonime, conjugare
BOIÉR, boieri, s.m. 1. Mare stăpân de pământ (care deţinea, uneori, şi o funcţie înaltă în stat); persoană din aristocraţia feudală; nobil; p. ext. stăpân. ♦ (Fam.) Persoană cu atitudini, obiceiuri sau pretenţii de aristocrat. 2. (Înv.) Titlu de politeţe (echivalând cu „domnule”), adresat persoanelor înstărite, celor cu funcţii administrative etc. – Din sl. boljarinŭ (pl. boljare).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenţii de boier. – Din boier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOIÉR ~i m. 1) (folosit şi ca titlu de nobleţe pe lângă numele respectiv) Mare proprietar de pământ (care deţinea şi o funcţie înaltă în stat). ♢ ~ de divan mare demnitar care făcea parte din divanul domnesc. ~ mare boier de prim rang. ~ mic boier de rang inferior. 2) fig. fam. Persoană cu atitudini şi maniere de aristocrat. ♢ A face pe ~ul a) a se feri de munca fizică; b) a aştepta să fie servit. A trăi ca un ~ a trăi fără griji, fiind îndestulat. [Sil. bo-ier] /<sl. boljarinu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A BOIER//Í ~ésc tranz. înv. A conferi titlul de boier; a face boier. [Sil. bo-ie-] /Din boier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE BOIER//Í mă ~ésc intranz. fam. (despre persoane) 1) A căpăta apucături de boier. 2) A se comporta ca un boier; a o face pe boierul. [Sil. bo-ie-] /Din boier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

boiér (boiéri), s.m. – 1. Mare stăpîn de pămînt, nobil, domn; în vechea organizare socială, reprezentant al clasei aristocratice. La început, privilegiile nobiliare au fost rezervate pentru moşieri, în schimbul satisfacerii obligaţiilor militare, şi erau transmisibile numai prin intermediul proprietăţii, a cărei moştenire, transferare sau vînzare era supusă aprobării domnitorului. Ulterior, ideea de nobleţe se confundă pe nesimţite cu cea de funcţie publică sau dregătorie; boierii cu funcţii se bucurau de toate privilegiile, în timp ce moşierii decad de la rangul de răzeş sau moşnean care, pînă la un anumit punct, se poate compara cu hidalguía spaniolă. În epoca fanariotă, nobilimea de împarte în cinci clase, prima (protipendadă) fiind cea care alcătuia sfatul restrîns al domnitorului (boieri de sfat sau veliţi, cf. în Spania aşa numiţii grandes); funcţiile lor efective erau încredinţate unor locţiitori de a doua clasă (vtori) sau de a treia (treti). Urmau apoi boiernaşii, care ocupau funcţii în armată sau în administraţie. Regulamentul Organic, inspirat din constituţia dată nobilimii ruse de către Petru cel Mare, a asimilat nobilimea cu gradele din armată şi le-a conferit automat tuturor funcţionarilor statului. Către 1850, existau în Moldova cam 2800 de familii de boieri, şi în Muntenia 320, constituind un total de aproximativ 30.000 de boieri. Rangurile, titlurile şi privilegiile lor au fost abrogate prin art. 46 al Convenţiei de la Paris, la 19 august 1855, cu efecte asupra drepturilor băneşti începînd cu 30 iunie 1859. – 2. Om bogat, proprieter, stăpîn. – 3. (Arg.) Judecător. – Var. (înv.) boiarin, boiaren, boiariu. Sl. bolĭarinŭ (Miklosich; Slaw. Elem., 15; Lexicon, 40; Berneker 72), cf. bg. bolĭarin. Der. boieresc, adj. (aristocratic); boieresc, s.m. (serviciu, obligaţie, prestaţie în munca pe care, pînă la 1864, ţăranul fără pămînt trebuia s-o facă moşierului); boiereşte, adv. (aristocratic; fastuos); boieret, s.n. (aristocraţie); boieri, vb. (a înnobila); boierie, s.f. (aristocraţie); boierism, s.n. (sistem aristocratic); boieriţă, s.f. (boieroaică); boiernaş, s.m. (boier din ultimele categorii); boieroaică, s.f. (doamnă din aristocraţie); boieros, adj. (cu gusturi aristocratice, rafinat); boreasă, s.f. (Trans., soţie, nevastă), cf. Şeineanu, Semasiol., 165 şi DAR (Miklosich, Zig., 181, pune în legătură acest ultim cuvînt cu ţig. bori, buri „logodnică, nevastă tînără”).
(Dicţionarul etimologic român)

cine a băut apă de la boierul ăsta mai vine şi mai bea prov. (deţ.) cine a fost o dată la puşcărie va reveni acolo. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

boieri, s.m. pl. (intl.) judecători; complet de judecată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

boiér s. m. (sil. bo-ier), pl. boiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

boierí vb. (sil. bo-ie-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. boiereáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BARBA-BOIÉRULUI s. v. chica-voinicului.
(Dicţionar de sinonime)

IARBA BOIÉRULUI s. v. iarbă-albă.
(Dicţionar de sinonime)

BOIERÍ vb. (înv.) a căftăni.
(Dicţionar de sinonime)

FECIOR BOIERÉSC s. v. isprăvnicel, vătăşel.
(Dicţionar de sinonime)

SALCÂM-BOIERÉSC s. v. salcâm-japonez.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Boiersărac
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: bo boi boie boier

Cuvinte se termină cu literele: ri eri ieri oieri