bojoc
[Sinonime]
BOJÓC, bojoci, s.m. (Pop.) Plămân (mai ales de animale). ♢ Expr. (Fam.) E numai bojoci = e foarte slab, dar foarte activ şi plin de pasiune şi entuziasm. [Var.: (reg.) bojóg s.m.] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BOJÓ//C ~ci m. pop. Fiecare dintre cele două organe de respiraţie la om şi la animale, aşezate în cavitatea toracică; plămân; pulmon. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
bojóc (bojóci), s.m. – Plămîn. – Var. borjoc, bo(r)jog, bojic, s.n. (Trans., buzunar). Origine obscură. Semantismul var. trans. este în legătura cu der. bojogar, s.m. (hoţ, pungaş); bojogăreală, s.f. (hoţie, furt, pungăşie); bojogări, vb. (a pungăşi); bojogărie, s.f. (pungăşie), care indică existenţa în cadrul etimonului a sensului dublu „plămîn” şi „pungă”. Aceasta pare să ducă la gr. βύρσα „pungă”, şi să indice un intermediar sl. sau ngr., pentru a explica evoluţia lui s la z, cf. rus. birža „pungă”. În acest caz, var. borjoc s-ar apropia mai mult de etimon, iar intermediarul ar putea fi foarte bine mag. borszak „pîntece”. Pentru semantism, cf. foale. Totuşi, DAR consideră că „bojoc” provine din boşog şi acesta de la boaşe „testicule”. În cazul lui „bojogar”, care a însemnat întotdeauna „hoţ de buzunare”, DAR se bazează pe o explicaţie care are toate aparenţele unei etimologii populare, şi aplică acest nume hoţilor de bojoci de prin măcelării; însă este cert că bojocii sînt cel mai puţin furaţi din acestea. Este posibil să provină din acelaşi cuvînt der. bojoţel sau bojgăţel, s.m. (elebor, Helleborus purpurascens); bozăţel, bozoţel, s.m. (varietate de elebor). Rebreanu foloseşte blohotăi, s.f. (organe interne în general), şi bojotaie, s.f. (tăiere a porcului), care sînt neîndoios cuvinte proprii regiunii sale (Trans. de Nord) şi aflate în legătură cu etimonul mag. pe care l-am menţionat.
(Dicţionarul etimologic român)
bojóc s. m., pl. bojóci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BOJÓC s. v. plămân, pulmon.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BOJÓ//C ~ci m. pop. Fiecare dintre cele două organe de respiraţie la om şi la animale, aşezate în cavitatea toracică; plămân; pulmon. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
bojóc s. m., pl. bojóci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BOJÓC s. v. plămân, pulmon.
(Dicţionar de sinonime)