bold dex - definiţie, sinonime, conjugare

bold

[Sinonime]
BOLD, bolduri, s.n. (Reg.) 1. Ac cu măciulie, ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuţit. ♦ Cui de metal cu măciulie ornamentală. 2. Băţ ascuţit cu care se îndeamnă vitele. ♦ Împunsătură, înţepătură (dată cu acest băţ). 3. (Înv.) Imbold. 4. (Reg.) Element de construcţie în arhitectura populară, în formă de stâlp sculptat, cu vârf ascuţit. – Din sl. bodlı „ghimpe”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOLD ~uri n. pop. 1) Ac scurt cu gămălie la capăt. 2) Obiect de metal în formă de agrafă, cu vârf ascuţit, folosit pentru a fixa ceva. 3) Băţ ascuţit cu care se îndeamnă vitele la mers. 4) Împunsătură cu un asemenea băţ. /<sl. bodli
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bold (bólduri), s.n. – 1. Strămurare, strămurariţă. – \r\n2. (La albină şi alte insecte) Ac. – 3. Vîrf ascuţit. – 4. Ac cu gămălie, ac , cui. – 5. Imbold. Sl. bodli „spin” (Miklosich, Lexicon, 35; Cihac, II, 21), cf bg. bodilo „ac, vîrf ascuţit”. Der. boldan, s.n (vîrf, culme; tibia); boldi, vb. (a împunge; a îmboldi; a căsca ochii); boldiş, adv. (oblic, pieziş); boldişcă, s.f. (secară); boldui, vb. (a incrusta); imbold, s.n. (stimulent, îndemn); îmboldi, vb. (a înţepa; a îmboldi, a incita); îmbolditor, adj. (care înţeapă). Imbold este der. postverbal de la îmboldi, introdus artificial de literatură (cf. fonetismul cu i în loc de î) şi fără circulaţie populară. Din aceeaşi familie trebuie să facă parte beldie, s.f. (prăjină subţire, par lung; tulpină), chiar dacă vocalismul prezintă vreo dificultate; der. beldios, adj. (aţos); beldete, s.m. (Olt, băţ); beldiţă, s.f. (peşte, Alburnus bipunctatus).
(Dicţionarul etimologic român)

bold s. n., pl. bólduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BOLD s. v. ac, ac cu gămălie, cep, imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent, strămurare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bo bol

Cuvinte se termină cu literele: ld old