boltă dex - definiţie, sinonime, conjugare
BÓLTĂ, bolţi, s.f. 1. Zidărie sau construcţie cu partea superioară arcuită în formă de semicerc sau numai bombată în sus. ♦ Încăpere, gang sau galerie subterană cu tavanul arcuit. ♦ Construcţie de lemn sau de vergele de fier în formă de arc, care serveşte de sprijin plantelor agăţătoare. ♦ Fig. Arc de verdeaţă format de ramurile unite ale copacilor. ♦ (În sintagma) Boltă cerească sau bolta cerului = cer2 (1). 2. (În sintagmele) Boltă craniană = partea superioară a cutiei craniene. Boltă palatină = palat1, cerul-gurii. 3. (Reg.) Prăvălie, dugheană. [Var.: (reg.) boáltă s.f.] – Din scr. bolta, magh. bolt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÓLTĂ bolţi f. 1) Parte interioară, boltită cu baza circulară a acoperişului unui edificiu; cupolă. 2) Încăpere cu tavanul concav. ♢ bolta cerească (sau bolta cerului) cerul. bolta palatină palatul, cerul gurii. 3) Construcţie specială din vergele de lemn sau de metal, îndoite în formă de arc, care serveşte drept sprijin pentru plantele agăţătoare. [G.-D. bolţii] /<sb. bolta, ung. bolt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bóltă (-te), s.f. – 1. Construcţie cu partea superioară arcuită în semicerc, arc, cupolă. – 2. (Trans.) Prăvălie, magazin. – Mr. voltă „turn”, „prăvălie”. It. volta, prin intermediul sb., bg. bolta „prăvălie” şi în parte al mag. bolt „boltă” (Miklosich, Fremdw., 78; Densusianu, Rom., XXXIII, 275; Berneker 70; DAR; Gáldi, Dict., 110); cf. ngr. βόλτα (› mr.) Cihac, I, 115 şi Koerting 10290 îl puneau greşit în legătură cu lat. Cu toate acestea, istoria cuvîntului nu este clară, căci prezenţa lui b- impune un intermediar sl., şi în sl. nu apare sensul de „boltă”; astfel încît Berneker presupuneb- era deja romanic. Der. boltaş, s.m. (negustor); bolti, vb. (a da formă de boltă); boltiţă, s.f. (pod de casă); boltitură, s.f. (boltă, arcadă); bol(t)niţă, s.f. (subsol, criptă, cavou), cuvînt care se confundă în general cu bolniţă „spital”, cu care nu are nici o legătură semantică.
(Dicţionarul etimologic român)

boltă, bolte s.f. s.f. (friz.) breton. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bóltă s. f., g.-d. art. bólţii; pl. bolţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

chéie de bóltă s. f. + prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BÓLTĂ s. 1. v. arcadă. 2. v. cupolă. 3. v. cer. 4. (ANAT.) boltă palatină v. cerul-gurii.
(Dicţionar de sinonime)

BÓLTĂ s. v. dugheană, magazin, prăvălie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bo bol bolt

Cuvinte se termină cu literele: ta lta olta