BÓMBĂ, bombe, s.f. 1. Proiectil aerodinamic încărcat cu materie explozivă, incendiară etc., care se aruncă din avion asupra obiectivelor terestre; (rar) proiectil de tun. ♢ Bombă atomică (sau nucleară) = bombă bazată pe energia nucleară, cu o putere de distrugere extraordinară. 2. (În sintagma) Bombă vulcanică = bucată de lavă aruncată în aer din crater şi rotunjită prin învârtirea în atmosferă. 3. (În sintagma) Bombă calorimetrică = vas rezistent de metal întrebuinţat pentru determinarea căldurii de ardere a unei substanţe. 4. Fig. (Sport) Lovitură de minge trasă puternic spre poartă. 5. Fig. (Arg.) Ştire senzaţională. 6. Fig. (Arg.) Speluncă. – Din fr. bombe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. şi refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÓMB//Ă ~e f. 1) Proiectil cu încărcătură, folosit la bombardamentele de aviaţie. ~ atomică. ~ cu hidrogen. ♢ ~ vulcanică bucată de lavă, aruncată în atmosferă, mai ales la începutul erupţiei vulcanice. 2) fig. fam. Ştire senzaţională, sosită pe neaşteptate. ♢ A cădea ca o ~ a veni pe neaşteptate. 3) sport Şut de minge. 4) med. Recipient pentru gaze sau substanţe radioactive. [G.-D. bombei] /<fr. bombe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A BOMB//Á ~éz intranz. A face să se bombeze. /<fr. bomber
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE BOMB//Á mă ~éz intranz. A căpăta formă concavă sau convexă. /<fr. bomber
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
bómbă (bómbe), s.f. – 1. Proiectil. – 2. (Arg.) Cîrciumă. – Var. (Mold.) boambă. It. bomba (sec. XVII). Sensul de cîrciumă poate fi în legătură cu fr. faire la bombe, bombance. – Der. bomba, vb., din fr. bomber; bombé, s.n. (bombeu; Arg., pantofi).
(Dicţionarul etimologic român)
BÓMBĂ s.f. 1. Proiectil (lunguieţ) cu încărcătură explozivă, incendiară etc., folosit la bombardamentele de aviaţie. ♢ Bombă atomică = proiectil având ca exploziv energia obţinută prin dezagregarea atomului; bombă cu hidrogen = bombă bazată pe o reacţie termonucleară, prin care atomii de hidrogen se transformă în atomi de heliu cu o uriaşă degajare de căldură şi de energie; ♦ Bombă vulcanică = bucată (rotundă) de lavă, azvârlită de un vulcan de obicei la începutul erupţiei. 2. Recipient folosit în medicină pentru gaze sau substanţe radioactive. 3. (Peior.) Cârciumă sordidă, murdară. 4. (Fig.; sport) Lovitură puternică de minge. 5. (Fig.; argou) Ştire, fapt care produce senzaţie. [Var. boambă s.f. / < fr. bombe, it. bomba, cf. lat. bombus, gr. bombos – zgomot].
(Dicţionar de neologisme)
BOMBÁ vb. I. tr., refl. A da (unui obiect) sau a căpăta formă convexă. ♦ (Fig.) A umfla, a scoate în afară (pieptul). [< fr. bomber].
(Dicţionar de neologisme)
BÓMBĂ s. f. 1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviaţie. o ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacţia de fuziune în lanţ a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datoreşte energiei termonucleare dezvoltate prin reacţia de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară. ♢ ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupţiei. 2. recipient în medicină pentru gaze sau substanţe radioactive. 3. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată. 4. (fig.; sport) lovitură puternică de minge. 5. (fam.) ştire, fapt care produce senzaţie. (< fr. bombe)
(Marele dicţionar de neologisme)
BOMBÁ vb. I. tr., refl. a da (unui obiect), a căpăta forma convexă. II. tr. (fig.) a umfla, a scoate (pieptul) în afară. (< fr. bomber)
(Marele dicţionar de neologisme)
bombă, bombe s.f. 1. local de categorie inferioară. 2. veste / ştire senzaţională. 3. rezultat surprinzător într-o competiţie sportivă. 4. (înv.) speluncă devenită loc de adăpost al vagabonzilor. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
bómbă s. f., g.-d. art. bómbei; pl. bómbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
bombá vb., ind. prez. 1 sg. bombéz, 3 sg. şi pl. bombeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BÓMBĂ s. 1. maşină infernală. 2. bombă cu hidrogen v. bombă termonucleară; bombă termo-nucleară = bombă cu hidrogen.
(Dicţionar de sinonime)
BÓMBĂ s. v. speluncă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BOMBÁ, bombez, vb. I. Tranz. şi refl. A da sau a lua o formă arcuită convexă. – Din fr. bomber.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A BOMB//Á ~éz intranz. A face să se bombeze. /<fr. bomber
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE BOMB//Á mă ~éz intranz. A căpăta formă concavă sau convexă. /<fr. bomber
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
bómbă (bómbe), s.f. – 1. Proiectil. – 2. (Arg.) Cîrciumă. – Var. (Mold.) boambă. It. bomba (sec. XVII). Sensul de cîrciumă poate fi în legătură cu fr. faire la bombe, bombance. – Der. bomba, vb., din fr. bomber; bombé, s.n. (bombeu; Arg., pantofi).
(Dicţionarul etimologic român)
BÓMBĂ s.f. 1. Proiectil (lunguieţ) cu încărcătură explozivă, incendiară etc., folosit la bombardamentele de aviaţie. ♢ Bombă atomică = proiectil având ca exploziv energia obţinută prin dezagregarea atomului; bombă cu hidrogen = bombă bazată pe o reacţie termonucleară, prin care atomii de hidrogen se transformă în atomi de heliu cu o uriaşă degajare de căldură şi de energie; ♦ Bombă vulcanică = bucată (rotundă) de lavă, azvârlită de un vulcan de obicei la începutul erupţiei. 2. Recipient folosit în medicină pentru gaze sau substanţe radioactive. 3. (Peior.) Cârciumă sordidă, murdară. 4. (Fig.; sport) Lovitură puternică de minge. 5. (Fig.; argou) Ştire, fapt care produce senzaţie. [Var. boambă s.f. / < fr. bombe, it. bomba, cf. lat. bombus, gr. bombos – zgomot].
(Dicţionar de neologisme)
BOMBÁ vb. I. tr., refl. A da (unui obiect) sau a căpăta formă convexă. ♦ (Fig.) A umfla, a scoate în afară (pieptul). [< fr. bomber].
(Dicţionar de neologisme)
BÓMBĂ s. f. 1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviaţie. o ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacţia de fuziune în lanţ a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datoreşte energiei termonucleare dezvoltate prin reacţia de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară. ♢ ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupţiei. 2. recipient în medicină pentru gaze sau substanţe radioactive. 3. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată. 4. (fig.; sport) lovitură puternică de minge. 5. (fam.) ştire, fapt care produce senzaţie. (< fr. bombe)
(Marele dicţionar de neologisme)
BOMBÁ vb. I. tr., refl. a da (unui obiect), a căpăta forma convexă. II. tr. (fig.) a umfla, a scoate (pieptul) în afară. (< fr. bomber)
(Marele dicţionar de neologisme)
bombă, bombe s.f. 1. local de categorie inferioară. 2. veste / ştire senzaţională. 3. rezultat surprinzător într-o competiţie sportivă. 4. (înv.) speluncă devenită loc de adăpost al vagabonzilor. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
bómbă s. f., g.-d. art. bómbei; pl. bómbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
bombá vb., ind. prez. 1 sg. bombéz, 3 sg. şi pl. bombeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BÓMBĂ s. 1. maşină infernală. 2. bombă cu hidrogen v. bombă termonucleară; bombă termo-nucleară = bombă cu hidrogen.
(Dicţionar de sinonime)
BÓMBĂ s. v. speluncă.
(Dicţionar de sinonime)