bombarda

BOMBÁRDĂ, bombarde, s.f. Maşină de război cu care, în evul mediu, se aruncau bolovani sau alte proiectile grele asupra fortificaţiilor. ♦ Tun de calibru mare; balimez. – Din fr. bombarde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A arunca un proiectil (exploziv) asupra unei ţinte, a trage cu tunul într-un obiectiv. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unor nuclee atomice. – Din fr. bombarder.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOMBÁRD//Ă ~e f. înv. 1) Maşină de război cu care se lansau bolovani asupra fortificaţiilor. 2) Tun de calibru mare cu care se lansau bombe. /<fr. bombarde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A BOMBARD//Á ~éz tranz. 1) (state, localităţi etc.) A supune unui bombardament; a ataca, lansând bombe sau obuze. 2) fig. (persoane chestionate) A ataca vehement (cu întrebări). 3) fig. A deranja mereu cu insistenţe. 4) fiz. (nuclee atomice) A acţiona cu particule elementare (pentru a declanşa reacţii nucleare). /<fr. bombarder
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bombárdă (bombárde), s.f. – Maşină de război pentru bolovani sau alte proiectile grele. It. bombarda, fr. bombarde (sec. XIX). Der. bombarda, vb. (a arunca un proiectil, a trage cu tunul; a insista, a plictisi cu stăruinţe; a evidenţia pe cineva fără să aibă meritele corespunzătoare), din fr. bombarder; bombardament, s.n., din fr. bombardament.
(Dicţionarul etimologic român)

BOMBÁRDĂ s.f. Maşină de război medievală cu care se aruncau bolovani. ♦ Tun de mare calibru cu care se aruncau bombe. [< fr. bombarde, cf. it. bombarda].
(Dicţionar de neologisme)

BOMBARDÁ vb. I. tr. A executa un bombardament. ♦ (Fig.) A plictisi (cu insistenţele), a insista, a stărui. [< fr. bombarder, cf. it. bombardare].
(Dicţionar de neologisme)

BOMBÁRDĂ¹ s. f. 1. maşină de război medievală cu care se aruncau bolovani. 2. tun de mare calibru. (< fr. bombarde)
(Marele dicţionar de neologisme)

BOMBÁRDĂ² s. f. 1. vechi instrument de muzică populară, strămoş al fagotului. 2. registru de orgă, cu mari intensităţi. (< it. bombardo)
(Marele dicţionar de neologisme)

BOMBARDÁ vb. tr. 1. a executa un bombardament (1). ♢ a efectua un bombardament (2). 2. (fig.) a plictisi cu insistenţele, a insista, a stărui. (< fr. bombarder)
(Marele dicţionar de neologisme)

bombárdă s. f., g.-d. art. bombárdei; pl. bombárde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bombardá vb., ind. prez. 1 sg. bombardéz, 3 sg. şi pl. bombardeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BOMBÁRDĂ s. (IST., MIL.) (înv.) balimez.
(Dicţionar de sinonime)

BOMBARDÁ vb. (MIL.) (înv.) a bate, a puşcări. (~ cetatea.)
(Dicţionar de sinonime)