bon dex - definiţie, sinonime, conjugare

bon

BON, bonuri, s.n. 1. Bilet provizoriu pe baza căruia se eliberează o marfă, un bun etc. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituţie financiară recunoscută de stat. ♢ Bon de tezaur = obligaţie emisă de stat pentru sumele împrumutate pe termen scurt şi pentru care statul plăteşte dobândă. – Din fr. bon.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BON ~uri n. 1) Document care dă deţinătorului dreptul să primească suma indicată pe el sau să procure anumite lucruri. 2) Notă (de plată) cu care se achită sau se ridică marfa într-un magazin. 3) fin. Hârtie de valoare, emisă de stat sau de o instituţie bancară. ♢ ~ de tezaur obligaţie emisă de stat pentru a obţine împrumuturi (cu dobândă) de la cetăţeni sau de la bănci. /<fr. bon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bon (bónuri), s.n. – Bilet pe baza căruia se eliberează un bun, o marfă etc. Fr. bon. – Der. (din fr.) bonifica, vb.; bonificaţie, s.f.
(Dicţionarul etimologic român)

BON s.n. 1. Dovadă, înscris (cu caracter provizoriu) care autorizează pe deţinător să primească ceva. ♦ Notă de plată cu care se achită marfa la casa unui magazin. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituţie bancară. [< fr. bon].
(Dicţionar de neologisme)

BON s. n. 1. dovadă, înscris care autorizează pe deţinător să primească ceva; notă de plată cu care se achită o marfă etc. 2. ~ de tezaur = titlu de credit emis de stat pentru atragerea de fonduri private. (< fr. bon)
(Marele dicţionar de neologisme)

bon s. n., pl. bónuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bo

Cuvinte se termină cu literele: on