bonă

BÓNĂ, bone, s.f. Îngrijitoare angajată într-o familie pentru a creşte copiii şi a-i învăţa o limbă străină. – Din fr. bonne, germ. Bonne.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÓN//Ă ~e f. înv. Femeie angajată într-o familie bogată pentru a se ocupa de educaţia şi îngrijirea copiilor. /<fr. bonne, germ. Bonne
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bónă (bóne), s.f. – Servitoare. Fr. bonne.
(Dicţionarul etimologic român)

BÓNĂ s.f. Femeie angajată ca îngrijitoare la copii. [< fr. bonne].
(Dicţionar de neologisme)

BÓNĂ s. f. femeie angajată ca îngrijitoare la copii; guvernantă. (< fr. bonne, germ. Bonne)
(Marele dicţionar de neologisme)

bónă s. f., g.-d. art. bónei; pl. bóne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BÓNĂ s. v. dădacă, doică.
(Dicţionar de sinonime)