bonc dex - definiţie, sinonime, conjugare

bonc

*bonc1 (pop.) adj. m., pl. bonci; boáncă, pl. boánce
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

bonc interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bo bon

Cuvinte se termină cu literele: nc onc