boncănit

BONCĂNÍT, boncănituri, s.n. 1. Mugetul cerbului în perioada de împerechere. 2. Perioada de împerechere la cerbi. – Din boncăni „a rage”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

boncănít s. n., pl. boncăníturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: bo bon bonc bonca boncan

Cuvinte se termină cu literele: it nit anit canit ncanit