boncănit
BONCĂNÍT, boncănituri, s.n. 1. Mugetul cerbului în perioada de împerechere. 2. Perioada de împerechere la cerbi. – Din boncăni „a rage”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
boncănít s. n., pl. boncăníturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
boncănít s. n., pl. boncăníturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)