bong
BONG interj. Cuvânt care imită un sunet adânc şi prelungit ca un ecou. – Onomatopee.
(Dicţionarul limbii române moderne)
bong, bonguri s.n. (tox.) 1. instrument de filtrare a fumului de canabis; pipă cu apă. 2. trecerea fumului de canabis printr-un lichid de filtrare. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
(Dicţionarul limbii române moderne)
bong, bonguri s.n. (tox.) 1. instrument de filtrare a fumului de canabis; pipă cu apă. 2. trecerea fumului de canabis printr-un lichid de filtrare. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)