bonificare dex - definiţie, sinonime, conjugare
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BONIFICÁRE, bonificări, s.f. Acţiunea de a bonifica; (concr.) sumă de bani care compensează o daună sau reprezintă o reducere; bonificaţie. – V. bonifica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BONIFICÁ bonífic tranz. 1) (sume de bani) A scădea din valoarea unei facturi ca despăgubire. 2) (preţuri) A micşora prin rabat. /<fr. bonifier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE BONIFICÁ se bonífică intranz. A deveni superior din punct de vedere calitativ; a se ameliora; a se îmbunătăţi. /<fr. bonifier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BONIFICÁ vb. I. tr. A scădea a sumă oarecare din valoarea unei facturi (ca despăgubire). ♦ A face o reducere, un rabat. [P.i. bonífic. / cf. fr. bonifier].
(Dicţionar de neologisme)

BONIFICÁRE s.f. Acţiunea de a bonifica şi rezultatul ei; bonificaţie. [< bonifica].
(Dicţionar de neologisme)

BONIFICÁ vb. tr. a scădea o sumă din valoarea unei facturi; a face o reducere, un rabat. (< fr. bonifier)
(Marele dicţionar de neologisme)

bonificá vb., ind. prez. 1 sg. bonífic, 3 sg. şi pl. bonífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bonificáre s. f., g.-d. art. bonificării; pl. bonificări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BONIFICÁRE s. v. bonificaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bo bon boni bonif bonifi

Cuvinte se termină cu literele: re are care icare ficare