bonitare dex - definiţie, sinonime, conjugare

bonitare

BONITÁRE, bonitări, s.f. Determinare a calităţii; apreciere pe baza unor criterii stabilite; clasificare după calitate. ♦ Apreciere complexă a unui animal în vederea selecţiei. – Cf. b o n i t a t e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BONIT//ÁRE ~ări f. 1) Determinare a calităţii pe baza unor criterii stabilite. 2) Apreciere a calităţii unui animal în vederea selecţiei. /<germ. Bonitierung
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BONITÁRE s.f. 1. Operaţie prin care se apreciază bonitatea unei zone forestiere. ♦ Aprecierea multilaterală a unui animal, a unei păsări în vederea selecţiei. 2. Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unui curs de apă, a unui heleşteu etc. [< bonitate, după germ. Bonitierung].
(Dicţionar de neologisme)

BONITÁRE s. f. sistem de apreciere a valorii economice a apelor, soiurilor, raselor de animale, plantelor şi a calităţii seminţelor etc., prin determinarea bonităţii. (după germ. Bonitierung)
(Marele dicţionar de neologisme)

bonitáre s. f., g.-d. art. bonitării; pl. bonitări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bo bon boni bonit bonita

Cuvinte se termină cu literele: re are tare itare nitare