bonitate dex - definiţie, sinonime, conjugare

bonitate

[Sinonime]
BONITÁTE, bonităţi, s.f. 1. Capacitate de plată şi de credit; solvabilitate, solvenţă. 2. Capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a fi bine exploatate. – Din germ. Bonität.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BONITÁTE f. 1) Capacitate de plată şi de credit a unei persoane sau instituţii; solvabilitate. 2) Capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a da producţie bună prin exploatare. /<germ. Bonität
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BONITÁTE s.f. 1. Calitatea unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai slabe din punctul de vedere al producţiei la hectar în material lemnos. 2. (Fin.) Solvabilitate, capacitate de plată şi de credit. [< germ. Bonität, cf. lat. bonitas].
(Dicţionar de neologisme)

BONITÁTE s. f. 1. încredere pe care o inspiră cineva atunci când solicită un credit; solvabilitate. 2. capacitate a unui teren, a unei ape etc. de a da o anumită producţie prin exploatare. (< germ. Bonität)
(Marele dicţionar de neologisme)

bonitáte s. f., g.-d. art. bonităţii; pl. bonităţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BONITÁTE s. v. solvabilitate.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bo bon boni bonit bonita

Cuvinte se termină cu literele: te ate tate itate nitate