bonjur

BONJÚR interj. (Franţuzism) Cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua. – Din fr. bonjour.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BONJÚR interj. Bună ziua! /<fr. bonjour
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BONJÚR², bonjururi, s.n. (Înv.) Haină la modă pe la jumătatea secolului al XIX-lea. – Din fr. bonjour.
(Dicţionarul limbii române moderne)

bonjúr (-ruri), s.n. – 1. Bună ziua; formulă care se foloseşte încă în saloane şi în chip amical. – 2. (Înv.) Costum european. Fr. bonjour. – Der. bonjurist, s.m. (în prima jumătate a sec. XIX, tînăr educat în Franţa, cu idei reformiste, franţuzit).
(Dicţionarul etimologic român)

BONJÚR interj. (Franţuzism) Bună ziua! [< fr. bonjour].
(Dicţionar de neologisme)

BONJÚR interj. bună ziua! (< fr. bonjour)
(Marele dicţionar de neologisme)

bonjur, s.n. sg. (intl.) buzunarul din spate al pantalonilor. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bonjúr interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bonjúr s. n., pl. bonjúruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)