bontire dex - definiţie, sinonime, conjugare
BONTÍ, bontesc, vb. IV. Tranz. A teşi muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică. – Din bont.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BONTÍRE, bontiri, s.f. Acţiunea de a bonti şi rezultatul ei. – V. bonti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

bontí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bontésc, imperf. 3 sg. bonteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bonteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bontíre s. f., g.-d. art. bontírii; pl. bontíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bo bon bont bonti bontir

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire ntire ontire