bonton dex - definiţie, sinonime, conjugare

bonton

BONTÓN s.n. (Franţuzism) Cod de maniere elegante al înaltei societăţi. – Din fr. bon ton.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

bontón s.m. – Distincţie, eleganţă. Fr. bon ton. Astăzi fam.
(Dicţionarul etimologic român)

BONTÓN s.n. (Rar; adesea ironic) Atitudine, ansamblu de reguli de purtare care trebuie respectate de cineva care doreşte să fie pe placul aşa-zisei bune societăţi. [< fr. bonton].
(Dicţionar de neologisme)

BONTÓN s. n. ansamblu de reguli de purtare respectate în aşa-zisa societate aleasă. (< fr. bonton)
(Marele dicţionar de neologisme)

bontón s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bo bon bont bonto

Cuvinte se termină cu literele: on ton nton onton