bor dex - definiţie, sinonime, conjugare
BOR1 s.n. Element chimic, semimetal negru-cenuşiu, cristalin. – Din fr. bore.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOR2, boruri, s.n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjură calota pălăriei. – Din fr. bord.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOR1 n. Metaloid de culoare neagră-cenuşie, răspândit în natură numai sub formă de combinaţii cu oxigenul. /<fr. bore
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BOR2 ~uri n. Margine circulară, răsfrântă a unei pălării. /<fr. bord
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BOR1 s.n. Metaloid răspândit în natură sub formă de săruri ale acidului boric. [< fr. bore].
(Dicţionar de neologisme)

BOR2 s.n. Marginea ieşită în afară a unei pălării. [Pl. -ruri. / < fr. bord].
(Dicţionar de neologisme)

BOR1 s. n. metaloid în natură sub formă de săruri ale acidului boric. (< fr. bore)
(Marele dicţionar de neologisme)

BOR2 s. n. marginea circulară ieşită în afară a unei pălării. (< fr. bord)
(Marele dicţionar de neologisme)

bor (element chimic) s. n.; simb. B
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bor (la pălărie) s. n., pl. bóruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BOR s. margine, (rar) bord, gardină, (pop.) perete, (reg.) streaşină, tichie, (Ban. şi nordul Transilv.) obadă, (Maram.) pană, (Transilv. şi Bucov.) pânză, (prin Transilv.) văcălie. (~ al pălăriei.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bo

Cuvinte se termină cu literele: or