borș dex - definiţie, sinonime, conjugare

borș

BORŞ, borşuri, s.n. Zeamă acră preparată din tărâţe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă; p. ext. ciorbă preparată cu această zeamă. ♢ Expr. A-i sufla (cuiva) în borş sau a sufla în borşul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borş = a minţi. A-i da (cuiva) borşul = a-i ţâşni cuiva sângele din nas. A se face borş = a se înfuria. ♦ (Arg.) Sânge. – Din rus., ucr. borşci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BORŞ ~uri n. 1) Lichid cu gust acru, obţinut prin fermentarea în apă a tărâţelor de grâu opărite. 2) Fel de mâncare lichid, constând din fiertură de carne sau/şi de legume, înăcrită cu acest lichid (sau cu alt fel de acreală). ♢ A mânca (la) ~ a minţi. A sufla în ~ul cuiva a se amesteca nedorit în treburile cuiva. /<rus., ucr. boršţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

borş (bórşuri), s.n. – 1. Zeamă acră preparată din fermentarea tărîţelor de grîu. – 2. Ciorbă preparată cu această zeamă. – 3. (Arg.) sînge. Rut., rus. boršt (Miklosich, Slaw. Elem., 16). – Der. borşar, s.m. (poreclă dată soldaţilor); borşer, s.n. (vas în care fermentează borşul); borşi, vb. (a fermenta).
(Dicţionarul etimologic român)

borş s. n., pl. bórşuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

BORŞ, borşuri, s.n. 1. Lichid acru preparat din tărâţe de grâu şi de porumb, peste care se toarnă apă clocotită, lăsat apoi să fermenteze la 24-26 ºC, utilizat pentru acrit supele. 2. Supă tradiţională în ţările Europei de est, gătită cu legume diverse, cu sau fără carne sau peşte, acrită cu borş.
(Dicţionar gastronomic explicativ)


Cuvinte care încep cu literele: bo bor

Cuvinte se termină cu literele: rs ors