bora dex - definiţie, sinonime, conjugare
BÓRA s.m. invar. Vânt puternic, uscat şi rece, care bate iarna dinspre munte spre mare, mai ales pe coastele de nord-est ale Mării Adriatice şi ale Mării Negre. – Din it., fr. bora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. şi tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÓRA n. invar. Vânt puternic, uscat şi rece, care bate pe coastele nord-estice ale mărilor Adriatică şi Neagră. /<it., fr. bora
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A BOR//Î́ ~ăsc 1. tranz. pop. (alimentele) A da afară pe gură; a vomita; a vărsa; a deborda. 2. intranz. A da afară pe gură alimentele din stomac. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

borî (borắsc, -ît), vb. – A vărsa, a vomita. Lat. *abhŏrrῑre, de la abhŏrrēscĕre, de conjug. ca în it. aborrire, prov., v. fr., cat. aborrir, sp. aburrir (cf. REW 23). Cu excepţia sp., sensul romanic este cel etimologic, de „a urî”. Semantismul rom. se explică prin confuzia firească a reacţiei de a vomita cu ideea de a dispreţui sau urî ceva; cf. gr. σϰύβαλον „rest de mîncare, excremente”, faţă de σϰυβαλίζω „a dispreţui”; sau fr. vomir „a vomita” cu sensul de „a urî”; în expresia celui-là, je le vomis. Cuvîntul este general cunoscut (ALR, 145) şi folosit de la Coresi; astfel încît nu se poate admite cum, a presupus Juilland, Cah. Puşcariu, I, 159, că este vorba de un împrumut din ţig. Der. borală, s.f. (Trans. de Sud, spermă); borîcios, adj. (repugnant, care provoacă greaţă); borîtor, adj. (care vomită, vomitiv); borîtură (var. borătură), s.f. (vomitat).
(Dicţionarul etimologic român)

BÓRA s.n. invar. Vânt violent, uscat şi rece, obişnuit mai ales pe coastele de nord-est ale Mării Negre şi Mării Adriatice. [< it., fr. bora].
(Dicţionar de neologisme)

BÓRA s. m. inv. vânt de iarnă violent, uscat şi rece, pe ţărmul Dalmaţiei. (< it., fr. bora)
(Marele dicţionar de neologisme)

borî, borăsc v.t. v.i. (vulg.) 1. a vomita. 2. a denunţa. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bóra s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

borî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. borăsc, imperf. 3 sg. borá; conj. prez. 3 sg. şi pl. boráscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BORÎ vb. v. deborda, vărsa, voma, vomita.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bo bor

Cuvinte se termină cu literele: ra ora