borat dex - definiţie, sinonime, conjugare
BORẤT, -Ă, borâţi, -te, adj. (Fam.) Dezgustător, scârbos, hidos. – V. borî.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BORÁT, boraţi, s.m. Sare a acidului boric. – Din fr. borate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. şi tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BORÁ//T ~ţi m. Sare a acidului boric. /<fr. borate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A BOR//Î́ ~ăsc 1. tranz. pop. (alimentele) A da afară pe gură; a vomita; a vărsa; a deborda. 2. intranz. A da afară pe gură alimentele din stomac. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

borî (borắsc, -ît), vb. – A vărsa, a vomita. Lat. *abhŏrrῑre, de la abhŏrrēscĕre, de conjug. ca în it. aborrire, prov., v. fr., cat. aborrir, sp. aburrir (cf. REW 23). Cu excepţia sp., sensul romanic este cel etimologic, de „a urî”. Semantismul rom. se explică prin confuzia firească a reacţiei de a vomita cu ideea de a dispreţui sau urî ceva; cf. gr. σϰύβαλον „rest de mîncare, excremente”, faţă de σϰυβαλίζω „a dispreţui”; sau fr. vomir „a vomita” cu sensul de „a urî”; în expresia celui-là, je le vomis. Cuvîntul este general cunoscut (ALR, 145) şi folosit de la Coresi; astfel încît nu se poate admite cum, a presupus Juilland, Cah. Puşcariu, I, 159, că este vorba de un împrumut din ţig. Der. borală, s.f. (Trans. de Sud, spermă); borîcios, adj. (repugnant, care provoacă greaţă); borîtor, adj. (care vomită, vomitiv); borîtură (var. borătură), s.f. (vomitat).
(Dicţionarul etimologic român)

BORÁT s.m. Sare sau ester al acidului boric. [< fr. borate].
(Dicţionar de neologisme)

BORÁT s. m. sare sau ester al acidului boric. (< fr. borate)
(Marele dicţionar de neologisme)

borî, borăsc v.t. v.i. (vulg.) 1. a vomita. 2. a denunţa. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

borất (fam.) adj. m., pl. borấţi; f. borấtă, pl. borấte
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

borát s. m., pl. boráţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

borî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. borăsc, imperf. 3 sg. borá; conj. prez. 3 sg. şi pl. boráscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BORÂT adj. v. dezgustător, dizgraţios, greţos, hidos, oribil, respingător, scârbos.
(Dicţionar de sinonime)

BORÂT s. v. debordare, vărsare, vomare, vomă, vomitare.
(Dicţionar de sinonime)

BORÎ vb. v. deborda, vărsa, voma, vomita.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bo bor bora

Cuvinte se termină cu literele: at rat orat