borcan

BORCÁN, borcane, s.n. Vas (cilindric) de sticlă, folosit pentru păstrarea conservelor, a preparatelor farmaceutice etc. – Din bg. burkan.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BORCÁN ~e n. 1) Vas de formă cilindrică (de sticlă sau din plastic), fără torţi şi larg la gură, folosit pentru păstrarea diferitelor produse. 2) Conţinutul unui asemenea vas. /<bulg. burkan
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

borcán (borcáne), s.n. – Vas cilindric pentru păstrarea conservelor etc. Mag. borkancsó, de la bor „vin” şi kancsó „cană” (› rom. canceu), cf. Cihac, II, 484. DAR se referă la bg. burkan, care, după Capidan, Raporturile, 221, provine din rom. – Der. borcăna, vb. (a îngroşa, a se umfla un membru sau organ); borcănos, adj. (umflat).
(Dicţionarul etimologic român)

borcan, borcane s.n. gheretă de unde poliţiştii supraveghează traficul rutier. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a avea o ciocnire la borcan expr. a avea o întâlnire amoroasă (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

borcán s. n., pl. borcáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BORCÁN s. (Mold.) gavanos. (Un ~ cu dulceaţă.)
(Dicţionar de sinonime)