bordei dex - definiţie, sinonime, conjugare

bordei

[Sinonime]
BORDÉI, bordeie, s.n. 1. Încăpere săpată (pe jumătate) în pământ şi acoperită cu pământ, paie sau stuf. 2. P. ext. Locuinţă mică, rudimentară, sărăcăcioasă. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BORDÉ//I ~ie n. 1) Locuinţă rudimentară, săpată (pe jumătate) în pământ şi acoperită cu pământ, paie sau stuf. 2) fig. pop. Căsuţă sărăcăcioasă şi neîngrijită, intrată pe jumătate în pământ. ♢ Câte ~ie, atâtea obiceie fiecare cu obiceiul său. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bordéi (bordéie), s.n. – Colibă. – Var. burdei. Origine discutabilă, dar probabil mai puţin obscură decît se consideră. Coincide cu fr. bordel, sp. borda (REW 1216); dar această coincidenţă este întîmplătoare. Bazîndu-se pe această asemănare, Gamillscheg, Rom. Germ., II, 263 şi Scriban, Arhiva, XXXIX, 93, au vrut să explice cuvîntul pornind de la un germ. bord „scîndură” , posibilitate respinsă de Densusianu, GS, VII, 88. Principala raţiune a obiecţiilor specialiştilor faţă de această derivare este cunoscuta absenţă a termenilor germanici vechi în rom. După Lahovary 315, este cuvînt anterior fazei indo-europene. Tot Densusianu, GS, VII, 89, recurge la un indo-european bhardh-, fără să indice calea sa de pătrundere. REW 1216 şi DAR, după ce au respins ipoteza unui etimon germanic, se referă la bg. În sfîrşit, Giuglea, Dacor., III, 594, porneşte de la rom. bord „bulgăre uscat”, care ar proveni din gr. În ce ne priveşte, credem că ar fi inutil să căutăm atît de departe în trecut. Bordei ar putea fi despărţit cu greu de cuvinte ca burdă, bujdă, bujdei, buşdei, bujdeucă, care înseamnă toate „colibă” (cf. budă). Cf. rut. bordej, sb. burdely, bg. burdei, bordei, mag. bordej, bordely, care uneori se consideră a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 402; Capidan, Raporturile, 220).
(Dicţionarul etimologic român)

bordei, bordeie s.f. închisoare. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bordéi s. n., pl. bordéie
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BORDÉI s. v. colibă.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Bordei ≠ castel, palat
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: bo bor bord borde

Cuvinte se termină cu literele: ei dei rdei ordei