bordurare dex - definiţie, sinonime, conjugare
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operaţia de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere şi întindere. – Din bordură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BORDURÁRE, bordurări, s.f. Acţiunea de a bordura şi rezultatul ei. – V. bordura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BORDUR//Á ~éz tranz. (marginile unui obiect din tablă, plăci etc.) A răsfrânge în scopul întăririi sau asamblării cu alt obiect. /Din bordură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BORDURÁ vb. I. tr. A supune operaţiei de bordurare. [< bordură].
(Dicţionar de neologisme)

BORDURÁRE s.f. Răsfrângere prin deformare a marginii tablei sau plăcii din care este făcut un obiect în scopul asamblării cu un alt obiect. [< bordura].
(Dicţionar de neologisme)

bordurá vb., ind. prez. 1 sg. borduréz, 3 sg. şi pl. bordureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

borduráre s. f., g.-d. art. bordurării; pl. bordurări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bo bor bord bordu bordur

Cuvinte se termină cu literele: re are rare urare durare