borna dex - definiţie, sinonime, conjugare
BÓRNĂ, borne, s.f. 1. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanţei până la localităţile de pe şosea etc. ♦ Stâlp implantat la distanţe regulate în marginea unui drum carosabil. 2. Piesă de contact montată la capătul unui conductor electric. – Din fr. borne.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÓRN//Ă ~e f. 1) Stâlp de beton, piatră sau alt obiect care serveşte drept semn de marcaj pe marginea unei şosele, de-a lungul unei frontiere, a unei proprietăţi funciare etc. 2) Piesă metalică montată la capătul unui fir care realizează legătura unei maşini sau a unui aparat la reţeaua electrică. /<fr. borne
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A BORN//Á ~éz tranz. (terenuri, drumuri) A prevedea cu borne. /<fr. borner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BÓRNĂ s.f. 1. Stâlp de marcaj din beton, din lemn etc., aşezat la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc.; piatră de hotar. 2. Piesă metalică care face legătura maşinilor sau a aparatelor electrice. [< fr. borne].
(Dicţionar de neologisme)

BORNÁ vb. I. tr. A însemna cu borne un teren. [< fr. borner].
(Dicţionar de neologisme)

BÓRNĂ s. f. 1. stâlp de marcaj din beton, lemn etc., la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc. 2. piesă metalică aparţinând circuitului electric interior al unui aparat, al unei maşini sau instalaţii, care asigură legătura cu un alt circuit. (< fr. borne)
(Marele dicţionar de neologisme)

BORNÁ vb. tr. a marca cu borne un teren; a demarca. (< fr. borner)
(Marele dicţionar de neologisme)

bórnă s. f., g.-d. art. bórnei; pl. bórne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

borná vb., ind. prez. 1 sg. bornéz, 3 sg. şi pl. borneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bo bor born

Cuvinte se termină cu literele: na rna orna