bornare dex - definiţie, sinonime, conjugare
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BORNÁRE, bornări, s.f. Acţiunea de a borna şi rezultatul ei; bornaj. – V. borna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BORN//Á ~éz tranz. (terenuri, drumuri) A prevedea cu borne. /<fr. borner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BORNÁ vb. I. tr. A însemna cu borne un teren. [< fr. borner].
(Dicţionar de neologisme)

BORNÁRE s.f. Acţiunea de a borna şi rezultatul ei; bornaj. [< borna].
(Dicţionar de neologisme)

BORNÁ vb. tr. a marca cu borne un teren; a demarca. (< fr. borner)
(Marele dicţionar de neologisme)

borná vb., ind. prez. 1 sg. bornéz, 3 sg. şi pl. borneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bornáre s. f., g.-d. art. bornării; pl. bornări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bo bor born borna bornar

Cuvinte se termină cu literele: re are nare rnare ornare