bortă dex - definiţie, sinonime, conjugare

bortă

[Sinonime]
BÓRTĂ, borte, s.f. (Reg.) Gaură; scorbură; groapă; vizuină. – Din ucr. bort.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÓRT//Ă ~e f. pop. Spărtură sau scobitură (într-un corp sau într-un material) naturală sau făcută special; gaură. /<ucr. bort
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bórtă (bórte), s.f. – Gaură, scobitură, groapă. Germ. Borte (Mîndrescu 30; Borcea 179; Gáldi, Dict., 191). Rut. bort(a), drept etimon al rom., derivă de la el pe care DAR îl indică (Candrea, Elemente, 404). Şi pl. borţi este posibil. – Der. borti, (var. borteli, bortili), vb. (a găuri); bortos, adj. (săpat, golit). Cf. burtucă.
(Dicţionarul etimologic român)

bortă, borte s.f. închisoare. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bórtă s. f., g.-d. art. bórtei; pl. bórte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BÓRTĂ s. v. adâncitură, cavitate, deschidere, deschizătură, gaură, groapă, orificiu, scobitură, scorbură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bo bor bort

Cuvinte se termină cu literele: ta rta orta