borșit

BORŞÍ, pers. 3 borşeşte, vb. IV. Refl. A se acri (ca borşul). ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BORŞÍT, -Ă, borşiţi, -te, adj. Care s-a stricat (făcându-se acru ca borşul). – V. borşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE BORŞ//Í se ~éşte intranz. pop. 1) A deveni acru (ca borşul); a se acri. 2) (despre alimente, mâncăruri, fructe) A pierde proprietăţile pozitive (sub acţiunea factorilor externi); a se strica; a se altera; a se descompune; a se înăcri. /Din borş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

borşí vb., ind. prez. 3 sg. borşéşte, imperf. 3 sg. borşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. borşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)