bosă
BÓSĂ, bose, s.f. 1. (Anat.) Proeminenţă pe suprafaţa unui organ. 2. (Franţuzism) Aptitudine. – Din fr. bosse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÓSĂ s.f. (Franţuzism) 1. (Med.) Protuberanţă, umflătură, proeminenţă (pe suprafaţa unui organ). 2. Aptitudine, capacitate, dar. [< fr. bosse].
(Dicţionar de neologisme)
BÓSĂ s. f. 1. ridicătură naturală (a unui teren, a unei roci etc.). 2. (anat.) protuberanţă, umflătură, proeminenţă. 3. (fig.) aptitudine. (< fr. bosse)
(Marele dicţionar de neologisme)
bósă s. f., pl. bóse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÓSĂ s.f. (Franţuzism) 1. (Med.) Protuberanţă, umflătură, proeminenţă (pe suprafaţa unui organ). 2. Aptitudine, capacitate, dar. [< fr. bosse].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
bósă s. f., pl. bóse
(Dicţionar ortografic al limbii române)