botanică dex - definiţie, sinonime, conjugare

botanică

botanică botanic
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul structurii şi dezvoltării plantelor, al originii şi evoluţiei lor etc. 2. Adj. Care aparţine botanicii (1), care se referă la botanică. ♢ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecţii de plante vii, cultivate în condiţii naturale sau de seră. – Din fr. botanique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOTÁNI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de botanică; propriu botanicii.Grădină ~că instituţie de cercetări ştiinţifice, care dispune de o grădină cu plante vii cultivate (în condiţii naturale sau în seră). /<fr. botanique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BOTÁNICĂ f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul plantelor. [G.-D. botanicii] /<fr. botanique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BOTÁNIC, -Ă adj. Referitor la plante. ♢ Grădină botanică = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. [< fr. botanique].
(Dicţionar de neologisme)

BOTÁNICĂ s.f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul plantelor. [< fr. botanique, cf. gr. botanike].
(Dicţionar de neologisme)

BOTÁNIC, -Ă I. adj. referitor la botanică. o grădină ~ă = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. II. s. f. ramură a biologiei care studiază regnul vegetal; fitologie. (< fr. botanique)
(Marele dicţionar de neologisme)

botánic adj. m., pl. botánici; f. sg. botánică, pl. botánice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

botánică s. f., g.-d. art. botánicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bo bot bota botan botani

Cuvinte se termină cu literele: ca ica nica anica tanica