botez dex - definiţie, sinonime, conjugare
BOTÉZ, botezuri, s.n. 1. Ritual creştin de primire a cuiva printre credincioşii bisericii, însoţit de atribuirea unui prenume; p. ext. petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie. ♢ Expr. (Mil.) Botezul focului = prima participare activă la o luptă. 2. Apă folosită pentru săvârşirea botezului (1). 3. Stropire cu agheasmă a credincioşilor şi a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericeşti. 4. (Mar.) Ceremonial de lansare la apă a unei nave noi. – Din boteza (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioşi şi casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ♢ Expr. (Fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul etc.) = a adăuga apă în lapte (sau în vin etc.). 3. Tranz. A avea calitatea de naş sau de naşă la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli. – Lat. batizare (= baptizare).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOTÉZ ~uri n. 1) Ritual creştin de primire în rândul credincioşilor a unui nou-născut, constând în afundarea lui în apă sfinţită şi în atribuirea unui prenume. ♢ Nume de ~ nume dat unui copil la botez. ~ul focului prima participare la o luptă. 2) Apă folosită pentru săvârşirea acestui ritual. 3) Petrecere organizată cu prilejul acestui ritual; cumetrie. /v. a boteza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A BOTEZÁ botéz tranz. 1) A supune botezului. 2) A înzestra cu nume de botez. 3) A participa la botez în calitate de naşă sau de naş. 4) fig. pop. (vin, lapte) A falsifica, adăugând apă. 5) pop. A denumi printr-un supranume calificativ. /<lat. baptizare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

botezá (botéz, botezát), vb. – 1. A (se) supune botezului. – 2. A pune nume. – 3. A muia, a îndoi cu apă. – Mr. batiz, bătizări, megl. pătedz, pătidzare; istr. botez. Lat. baptizāre (Puşcariu 212; REW 939; Candrea-Dens., 168; DAR); cf. alb. pakëzań, it. batteggiare (aberg. bateza), prov. batejar, v. fr. batoyer, cat. batejar, sp. bautizar, port. baptizar. Este cuvînt de uz general (ALR 213). Reducerea grupului lat. pt este efectul unei disimulări a labialelor (Rosetti-Graur, BL, III, 72); Candrea, Élements, 9 şi Puşcariu, Lat. li., 9, încercaseră s-o explice presupunînd că termenul intrase mai tîrziu în rom., din it. Der. botejune, s.f. (botez); botez s.n. (ritual creştin de primire a cuiva printre credincioşii bisericii; baie; apă sfinţită) botezat, s.m. (creştin); botezătoare, s.f. (înv., cristelniţă); botezător, adj. (care botează; Sfîntul Ioan Botezătorul); nebotezat, adj. (păgîn, evreu; curat, fără a fi amestecat cu apă). Cf. Bobotează.
(Dicţionarul etimologic român)

botez, botezuri s.n. (intl.) primul furt reuşit al unui infractor. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

botéz s. n., pl. botézuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

botezá vb., ind. prez. 1 sg. botéz, 2 sg. botézi, 3 sg. şi pl. boteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BOTÉZ s. (BIS.) 1. botezare, (înv. şi reg.) botejune. (~ al unui prunc.) 2. v. creştinare.
(Dicţionar de sinonime)

BOTEZÁ vb. 1. v. creştina. 2. v. supranumi.
(Dicţionar de sinonime)

BOTEZÁ vb. v. uda.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bo bot bote

Cuvinte se termină cu literele: ez tez otez