botuș dex - definiţie, sinonime, conjugare

botuș

BOTÚŞ, botúşi, s.m. Încălţăminte, pantof; botoş2. (cf. magh. botos, bulg. botus < fr. botte)
(Dicţionarul etimologic român)

botúş (-şi), s.m. – Încălţăminte, pantof. – Var. (Trans. de Nord) botiş, botuşel, butuşel. Mag. botos „papuci”, bg. botus „cutie”, „borcan”, din fr. botte (Miklosich, Etym. Wb., 20; Berneker 77; DAR; Dacor., V, 337).
(Dicţionarul etimologic român)


Cuvinte care încep cu literele: bo bot botu

Cuvinte se termină cu literele: us tus otus