bou

BOU, boi, s.m. 1. Taur castrat, cu talia mai mare decât a vacii, folosit ca animal de tracţiune şi mai ales pentru carne (Bos taurus). ♢ Bou sur = bour. ♢ Expr. A nu-i fi (cuiva) toţi boii acasă = a fi rău dispus. S-a dus bou şi s-a întors vacă, se spune despre cineva care n-a reuşit să înveţe nimic, care nu s-a lămurit. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). ♦ Epitet injurios la adresa unui bărbat. 2. Compuse: bou-de-mare = peşte marin mic, de culoare cafenie sau cenuşie-închis, cu capul gros şi lătăreţ şi cu ochii aşezaţi în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-de-baltă = a) nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roşii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene (Bombinator pachypus); buhai-de-baltă; b) pasăre de baltă cu ciocul lung şi ascuţit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru şi cu gâtul alb; buhai-de-baltă (Botaurus stellaris); c) (şi în forma bou-de-apă) gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deşi şi lungi şi adaptate la înot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufniţă; boul-lui-Dumnezeu sau boul-Domnului = a) rădaşcă; b) (şi în forma boul-popii) buburuză. – Lat. bovus (= bos, bovis).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BO//U ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tracţiune şi, mai ales, pentru carne. ♢ A lucra ca un ~ a lucra mult şi din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ară, caii mănâncă se spune în cazul când unii muncesc, iar alţii trag foloase. A-şi băga (sau a-şi pune) ~ii în jug (sau în plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Bărbat prost. 3): ~-de-baltă (sau -de-apă) a) specie de broaşte cu pete roşii sau galbene pe pântece; b) specie de bâtlan cu gâtul alb şi cu penajul galben-verzui pe spate şi negru pe cap. ~-de-mare peşte marin, de talie mică, de culoare cafenie sau cenuşie-închisă. ~-de-noapte bufniţă. ~ul-domnului a) rădaşcă; b) buburuză. [Monosilabic] /<lat. bovus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bóu (-ói), s.m. – 1. Taur castrat. – 2. Bour. – 3. Instrument muzical popular. – 4. Tont, imbecil. – Mr., megl. bou, istr. bowu. Lat. *bŏvum, formă populară de la bŏvem (Puşcariu 213; REW 1225; Candrea-Dens., 170; DAR); cf. it. bove, bue prov. b(u)ou, fr. boeuf, sp. buey, port. boi, cat. bou. Cf. boar, bour. Dim. boişor, boulean, bouleţ; boicuş s.m. (pasăre, Aegithalus pendulinus, Aegithalus castaneus).
(Dicţionarul etimologic român)

a căuta lapte de bou / de cuc expr. (iron.) a încerca imposibilul; a nu-şi da seama de absurditatea unei încercări. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bou-de-ápă (gândac) s. m., art. bóul-de-ápă; pl. bói-de-ápă, art. bóii-de-ápă
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

!bou-de-báltă (bâtlan, gândac) s. m, bóul-de-báltă; pl. bói-de-báltă, art. bóii-de-báltă
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

bou-de-máre (peşte) s. m., art. bóul-de-máre; pl. boi-de-máre, art. bóii-de-máre
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

bou s. m., art. bóul; pl. boi, art. bóii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bóul-lui-Dumnezéu s. m., pl. bóii-lui-Dumnezéu
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bóu-de-ápă s. m., pl. bói-de-ápă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bóu-de-báltă s. m., pl. bói-de-báltă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bóu-de-máre s. m., pl. bói-de-máre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

límba-bóului (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

óchiul-bóului (bot.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bóul-pópii s. m., pl. bóii-pópii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bóul-Dómnului s. m., pl. bóii-Dómnului
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BOUL-BÁBEI s. v. rădaşcă, răgace.
(Dicţionar de sinonime)

BOU-DE-NOÁPTE s. v. bufniţă, buhă.
(Dicţionar de sinonime)

BOUL-PÓPII s. v. boul-domnului, boul-lui-dum-nezeu, buburuză, vaca-domnului.
(Dicţionar de sinonime)

BOII-PRÚNCILOR s. v. ciumăfaie, laur.
(Dicţionar de sinonime)

BOU s. 1. (ZOOL.) bou-de-baltă (Bombinator) = (Mold.) buhai-de-baltă; bou grohăitor v. iac. 2. (ORNIT.) bou-de-baltă (Botaurus stellaris) = (reg.) haucă, bâtlan-de-stuh, buhai-de-baltă, stârc de noapte. 3. (ENTOM.) bou-de-baltă (Hydrophilus piceus) = (reg.) bou-de-apă; boul-Domnului v. buburuză. boul-lui-Dumnezeu v. buburuză.
(Dicţionar de sinonime)

BOUL-LUI-DUMNEZÉU s. v. rădaşcă, răgace, vaca-domnului.
(Dicţionar de sinonime)

BOU-DE-ÁPĂ s. v. bou-de-baltă.
(Dicţionar de sinonime)

BOUL-DÓMNULUI s. v. rădaşcă, răgace, vaca-domnului.
(Dicţionar de sinonime)

LIMBA-BÓULUI s. v. dragavei, miruţă, pătlagină, sică, ştevie.
(Dicţionar de sinonime)

COADA-BÓULUI s. v. lumânare, lumânărică.
(Dicţionar de sinonime)

GÂZA-BÓULUI s. v. băligar.
(Dicţionar de sinonime)

CAP-DE-BÓU s. v. taurul.
(Dicţionar de sinonime)

MUSCA-BÓULUI s. v. streche.
(Dicţionar de sinonime)

OCHIUL-BÓULUI s. v. bumbişor, cinci-degete, codobatură, granat, lăptucul-oii, margaretă, piciorul-cocoşului, pitulice, prundar, prundaş, romaniţă neadevărată, romaniţă nemirositoare, spilcuţă, spânz, steliţă, steluţă.
(Dicţionar de sinonime)

IARBĂ-DE-BOU SĂLBÁTICĂ s. v. miruţă.
(Dicţionar de sinonime)