bour dex - definiţie, sinonime, conjugare

bour

[Sinonime]
BÓUR, bouri, s.m. 1. Taur sălbatic, care trăia odinioară şi în ţara noastră, socotit strămoşul direct al vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). 2. Vechea stemă a Moldovei, închipuind un cap de bour (1). 3. (Înv.) Fier (înroşit) cu care se însemnau răufăcătorii, vitele, pietrele de hotar etc. – Lat. bubalus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÓUR ~i m. 1) Taur sălbatic, strămoş direct al vitelor cornute mari, care trăia odinioară şi pe meleagul nostru. 2) Stema veche a Moldovei, reprezentând capul acestui animal. 3) Partea de dinainte a tălpii de la sanie, întoarsă în sus (în forma coarnelor acestui animal). [Sil. bo-ur] /<lat. bubalus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

boúr (bóuri), s.m. – 1. Taur sălbatic, bou sur. – 2. (Mold., rar) Bou. – 3. Capăt încovoiat al unui obiect. – 4. Emblemă, stemă, pecete a Moldovei. – 5. (Înv.) Impozit pe vin. – 6. (Adj.) Se spune despre coarnele îndoite în aşa fel încît se unesc la vîrfuri. – Var. buăr, buor, boar, bo(ho)r, toate înv. Lat. būbălus (Tiktin, ZPRh., XII, 221; Puşcariu 214; REW 1351; Candrea-Dens., 172; Philippide, II, 635; DAR); cf. alb. bualj, v. fr. bugle, sp. bubalo. Lat. bubalus se alterase deja, cf. bobulum „bestia silvatica, habet cornibus magnis” (Silos 58). Este de ademenea posibil să fi existat o confuzie cu lat. bubulus „tăuraş”, ceea ce ar fi uşurat confuzia ulterioară între cele două animale, bou şi bour, prin intermediul unei singure denumiri. Cipariu, Arhiv., considerăbour este reprezentant al lat. bos urus. Der. boura, vb. (a îndrepta, a înălţa, a ridica); bourean, s.m. (bou; nume propriu de bou), pe care Candrea-Dens.,169, îl derivă de la bou; cf. opinia contrară a lui Pascu, Beiträge, 16; bourel, s.m. (bour tînăr; melc; animal, Lucanus cervus; pasăre, aurel; instrument muzical popular); bourel, adj. (ascuţit, cu vîrf); bouresc, adj. (de bour); bouri, vb. (a ridica, a îndrepta); bourie, s.f. (grajd de boi); bouriu, adj. (ascuţit, cu vîrf). Trebuie adăugat probabil aici bur, care apare numai în expresia destul de rară, bou bur „bou bălan”. După Diculescu, Dacor., IV, 398 (cf. REW 1416) ar fi vorba de lat. burrus. Dar ar putea fi şi una din diferitele formule de reducere a lui bour, cf. buăr, boorbor. Această reducere, care ar fi normală (cf. nournor), s-a oprit probabil întrucît cuvîntul a ieşit mai mult sau mai puţin din uz, o dată dispărut animalul (cf. Candrea-Dens., 172; după Graur, BL, III, 53, conservarea lui ou se datorează influenţei lui r).
(Dicţionarul etimologic român)

bóur s. m., pl. bóuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BÓUR s. v. bot, pisc.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bo bou

Cuvinte se termină cu literele: ur our