brăţară dex - definiţie, sinonime, conjugare
BRĂŢÁRĂ, brăţări, s.f. 1. Podoabă în formă de verigă, făcută din metal preţios sau din alt material şi purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braţ; brăţea. 2. Manşetă brodată la mânecile cămăşilor ţărăneşti. 3. (Tehn.) Piesă de metal alcătuită din una sau mai multe bucăţi, care se strânge în jurul altor piese pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care serveşte la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor. 4. (Arhit.) Inel de metal care strânge o coloană; ornament ieşit în relief cu asemenea formă. – Lat. brachiale.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRĂŢ//ÁRĂ ~ări f. 1) Podoabă (din metal preţios sau alte materiale) în formă de verigă, purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braţ. 2) tehn. Piesă de metal constând din două sau mai multe bucăţi care se strâng în jurul altor piese pentru a le asambla. 3) Piesă inelară de metal, care serveşte la fixarea pe zid a unor ţevi, burlane, cabluri şi a altor piese suspendate. 4) arhit. Element decorativ inelar în relief, care înconjoară o coloană; brâu. [G.-D. brăţării] /<lat. brachiale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

brăţáră (brăţắri), s.f. – Podoabă purtată la încheietura mîinii sau pe braţ. – 2. Cerc, inel. – 3. La cămăşile ţărăneşti, manşeta brodată în culori. – Var. brăţea, braţoletă. Lat. brāchiāle (Puşcariu 218; REW 1254; Candrea-Dens., 180; DAR); cf. it. bracciale, braccialetto (› braţoletă, probabil prin intermediul ngr.), sp. brazal, port. braçal. Din rom. provine rut. brycari „mînecă de cămaşă” (Candrea, Elemente, 402).
(Dicţionarul etimologic român)

BRAŢÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziţie dorită faţă de direcţia vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].
(Dicţionar de neologisme)

BRAŢÁ vb. tr. a orienta vergile unui velier cu ajutorul braţului (1), încât vârfulaibă maximă eficacitate asupra velelor. (< fr. brasser)
(Marele dicţionar de neologisme)

brăţară, brăţări s.f. (iron.) cătuşă. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

brăţáră s. f., art. brăţára, g.-d. art. brăţării; pl. brăţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

braţá vb., ind. prez. 1 sg. braţéz, 3 sg. şi pl. braţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BRĂŢÁRĂ s. 1. (reg.) brăţea, colbă. (Purta o ~ cu diamante.) 2. (TEHN.) bată, băteală, braţ, fălcea, fofează, lopăţea, mănuşă, mână, spetează. (~ la războiul de ţesut.) 3. v. cârceie. 4. (TEHN.) (reg.) bucea. (~ la şurubelniţă.)
(Dicţionar de sinonime)

BRĂŢÁRĂ s. v. cerc, spetează.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: br bra brat brata bratar

Cuvinte se termină cu literele: ra ara tara atara ratara