brăcire dex - definiţie, sinonime, conjugare

brăcire

brăcíre (brăcíri), s.f. – Cordon, şiret. – Var. brăci(l)e, brăcele, brăciră, brăcină. Lat. bracῑle (Puşcariu, Conv. lit., XXXVIII, 701; Puşcariu 215; REW 1258; Candrea-Dens., 174; DAR). – Der. brăcinar, s.n. (betelie; curea, cingătoare; bretea); brăcinăriţă, s.f. (betelie); desbrăcina, vb. (a descinge). Din rom. provine fără îndoială sb. bračunar „vergea de măsurat”. Cf. îmbrăca.
(Dicţionarul etimologic român)

brăcíre, brăcíri, s.f. (reg.) cingătoare, brâu îngust.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: br bra brac braci bracir

Cuvinte se termină cu literele: re ire cire acire racire