brăcuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile2; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile2, alegând tot ce a fost mai bun; p. ext. a răvăşi, a deteriora. – Brac2 + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRĂCUÍRE, brăcuiri, s.f. (Reg.) Acţiunea de a brăcui. – V. brăcui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

brăcuí vb., ind. prez. 1 şi 3 pl. brăcuiésc, imperf. 3 sg. brăcuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. brăcuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

brăcuíre s. f., g.-d. art. brăcuírii; pl. brăcuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: br bra brac bracu bracui

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire cuire acuire