brădățel dex - definiţie, sinonime, conjugare

brădățel

BRĂDĂŢÉL, brădăţele, s.n. (Reg.) Brădet mic, tânăr. – Brădet + suf. -el.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

brădăţél s. n., pl. brădăţéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: br bra brad brada bradat

Cuvinte se termină cu literele: el tel atel datel adatel