brănui dex - definiţie, sinonime, conjugare

brănui

[Conjugare]
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente şi impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

brănuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 brănuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. brănuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: br bra bran branu

Cuvinte se termină cu literele: ui nui anui ranui