brațare

BRAŢÁRE s.f. (Mar.) Operaţia de orientare a vergilor unui velier într-o anumită direcţie; brasaj (3). [< braţa, după fr. brassage].
(Dicţionar de neologisme)

BRAŢÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziţie dorită faţă de direcţia vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser].
(Dicţionar de neologisme)

BRAŢÁ vb. tr. a orienta vergile unui velier cu ajutorul braţului (1), încât vârful să aibă maximă eficacitate asupra velelor. (< fr. brasser)
(Marele dicţionar de neologisme)

braţá vb., ind. prez. 1 sg. braţéz, 3 sg. şi pl. braţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)