brac dex - definiţie, sinonime, conjugare

brac

[Sinonime]
BRAC1, braci, s.m. Câine de vânătoare cu părul scurt şi cu urechile mari şi blegi; prepelicar. – Din fr. braque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRAC2, bracuri, s.n. Rest, rămăşiţă bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură, bucată. ♢ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; de neîntrebuinţat. Cal de brac. ♦ Spec. Deşeu rezultat în cursul fabricării hârtiei. – Din rus. brak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRA//C1 ~ci m. Rasă de câini mari, cu urechile lăsate în jos şi cu părul scurt, folosiţi, mai ales, la vânatul de prepeliţe şi de potârnichi; prepelicar. 2) Câine din această rasă. /<fr. braque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BRAC2 ~uri n. Deşeuri rezultate la fabricarea hârtiei. /<rus. brak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

brac (-curi), s.n. – Rest, rămăşiţă bună de aruncat. Germ. Brack, în parte prin pol., rut., rus. brak (DAR). – Der. brăcui, vb. (a da la o parte, a arunca ceva nefolositor; a lua caimacul, a lua tot ce e mai bun).
(Dicţionarul etimologic român)

BRAC s.m. Câine de vânătoare cu părul scurt şi cu urechile mari şi blegi; prepelicar. [< fr. braque, cf. germ. Bracke].
(Dicţionar de neologisme)

BRAC1 s. m. câine de vânătoare cu părul scurt şi urechile mari şi blege; prepelicar. (< fr. braque, germ. Bracke)
(Marele dicţionar de neologisme)

BRAC2 s. n. rest, rămăşiţă; deşeu (de hârtie). (< rus. brak)
(Marele dicţionar de neologisme)

brac (prepelicar) s. m., pl. braci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

brac (rest, deşeu) s. n., pl. brácuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BRAC s. (ZOOL.) 1. v. prepelicar. 2. brac englez v. poanter.
(Dicţionar de sinonime)

BRAC s. sfărâmătură, (reg.) fărâmătură. (~ dintr-un obiect.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: br bra

Cuvinte se termină cu literele: ac rac