braconaj

BRACONÁJ, braconaje, s.n. Faptul de a bracona. ♦ Infracţiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului. – Din fr. braconnage.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRACONÁJ ~e n. 1) Vânătoare sau pescuit ilegal. 2) Delict constând în încălcarea legii despre interzicerea vânatului sau a pescuitului. /<fr. braconnage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BRACONÁJ s.n. Vânătoare sau pescuit ilegal, fără permis; faptă de braconier. ♦ Delict făptuit de acela care braconează. [< fr. braconnage].
(Dicţionar de neologisme)

BRACONÁJ s. n. delict făcut de cel care braconează. (< fr. braconnage)
(Marele dicţionar de neologisme)

braconáj s. n., pl. braconáje
(Dicţionar ortografic al limbii române)