brainstorming
BRÁINSTORMING s.n. (Psih.) Tehnică de stimulare dirijată a creativităţii individuale şi mai ales a unor indivizi constituiţi în grupe. [< engl. brainstorming].
(Dicţionar de neologisme)
BRÁINSTORMING [-STORMING] s. n. tehnică de lucru în colectiv, în procesul predării, având ca scop stimularea prin participarea liberă şi spontană la discuţii a tuturor membrilor unui grup. (< amer., fr. brainstorming)
(Marele dicţionar de neologisme)
brainstorming (angl.) [pron. bréĭnstorming] (brain-) s. n.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
(Dicţionar de neologisme)
BRÁINSTORMING [-STORMING] s. n. tehnică de lucru în colectiv, în procesul predării, având ca scop stimularea prin participarea liberă şi spontană la discuţii a tuturor membrilor unui grup. (< amer., fr. brainstorming)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)