bramă
BRÁMĂ, brame, s.f. Semifabricat obţinut prin laminarea lingourilor de oţel, cu secţiunea dreptunghiulară sau pătrată, cu muchii rotunjite şi cu suprafaţa striată sau punctată. – Din fr. brame.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BRÁMĂ s.f. (Metal.) Semifabricat de oţel, cu secţiune dreptunghiulară şi muchiile rotunjite, având suprafaţa striată sau punctată. [< fr. brame].
(Dicţionar de neologisme)
BRÁMĂ s. f. semifabricat de oţel, cu secţiune dreptunghiulară şi muchiile rotunjite, având suprafaţa striată sau punctată. (< fr. brame)
(Marele dicţionar de neologisme)
brámă s. f., g.-d. art. brámei; pl. bráme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BRÁMĂ s.f. (Metal.) Semifabricat de oţel, cu secţiune dreptunghiulară şi muchiile rotunjite, având suprafaţa striată sau punctată. [< fr. brame].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
brámă s. f., g.-d. art. brámei; pl. bráme
(Dicţionar ortografic al limbii române)