brambura

BRÁMBURA adv. (Fam.) Fără rost, fără căpătâi; de-a valma, în dezordine. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRÁMBURA adv. fam. Fără rost; fără noimă; aiurea. A umbla ~. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

brámbura adj. – La întîmplare, cum o da Domnul. Formaţie expresivă (Iordan, BF, II, 192, şi VI, 168, în care pare să fi influenţat germ. bramarbasieren „a se lăuda”, Bramarbas „fanfaron, lăudăros”, din sp. bramar. Cuvînt foarte comun (lipseşte din DAR), însă nu pare popular. – Der. brămbureală, s.f. (lucru inutil, fleac).
(Dicţionarul etimologic român)

brámbura adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BRÁMBURA adv. v. aiurea, alandala, anapoda, prost, rău.
(Dicţionar de sinonime)