branșament dex - definiţie, sinonime, conjugare

branșament

[Sinonime]
BRANŞAMÉNT, branşamente, s.n. Legătură între o conductă principală a unei reţele de distribuţie (de energie electrică, de apă, de gaze etc.) şi una secundară, care serveşte la alimentarea unui consumator. – Din fr. branchement.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRANŞAMÉNT ~e n. Porţiune de conductă care leagă o conductă principală de una secundară. /<fr. branchement
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BRANŞAMÉNT s.n. Parte a unei conducte care leagă o conductă principală de una secundară. [Pl. -te. / < fr. branchement].
(Dicţionar de neologisme)

BRANŞAMÉNT s. n. legătură între conducta de distribuire a apei, gazului, electricităţii şi instalaţia aferentă a unei construcţii; ambranşament. (< fr. branchement)
(Marele dicţionar de neologisme)

branşamént s. n., pl. branşaménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BRANŞAMÉNT s. (TEHN.) ambranşament. (~ electric.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: br bra bran brans bransa

Cuvinte se termină cu literele: nt ent ment ament sament