brandenburg
[Sinonime]
BRANDENBÚRG, brandenburguri, s.n. Şnur sau găitan care se coase în rânduri paralele, ca podoabă, pe pieptul unor haine (în dreptul butonierelor). – Din fr. brandenbourg.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BRANDENBÚRG ~uri n. Sfoară de bumbac, lână sau mătase folosită, ca podoabă, la obiectele de îmbrăcăminte sau de mobilă; ceapraz; şnur; găitan; şiret. /<fr. brandenbourg
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BRANDENBÚRG s.n. Şnur sau găitan care se coase ca podoabă pe pieptul unor haine. [Pl. -guri. / cf. fr. brandenbourg].
(Dicţionar de neologisme)
BRANDENBÚRG s. n şnur, găitan ca podoabă de pieptul unor haine. (< fr. brandenbourg)
(Marele dicţionar de neologisme)
*Brándenburg (nume de loc) (germ.) s. propriu n.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
brandenbúrg s. n., pl. brandenbúrguri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BRANDENBÚRG s. găitan, (reg.) şinor. (~ la o haină.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BRANDENBÚRG ~uri n. Sfoară de bumbac, lână sau mătase folosită, ca podoabă, la obiectele de îmbrăcăminte sau de mobilă; ceapraz; şnur; găitan; şiret. /<fr. brandenbourg
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
BRANDENBÚRG s. n şnur, găitan ca podoabă de pieptul unor haine. (< fr. brandenbourg)
(Marele dicţionar de neologisme)
*Brándenburg (nume de loc) (germ.) s. propriu n.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
brandenbúrg s. n., pl. brandenbúrguri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BRANDENBÚRG s. găitan, (reg.) şinor. (~ la o haină.)
(Dicţionar de sinonime)