bravau

BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbăteşte, vitejeşte (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRÁVA² interj. v. bravo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BRAV//Á ~éz 1. tranz. (primejdii) A depăşi cu bărbăţie; a înfrunta fără frică. 2. intranz. A o face pe bravul; a manifesta ambiţia de a se evidenţia ca fiind viteaz. /<fr. braver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BRÁVA interj. v. bravo.
(Dicţionar de neologisme)

BRAVÁ vb. I. tr. A înfrunta cu curaj (o primejdie). ♦ A se expune inutil (unei primejdii etc.); a sfida. [< fr. braver, it. bravare].
(Dicţionar de neologisme)

BRAVÁ vb. tr. a înfrunta cu curaj (o primejdie). ♢ a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida. (< fr. braver)
(Marele dicţionar de neologisme)

bravá vb., ind. prez. 1 sg. bravéz, 3 sg. şi pl. braveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BRAVÁ vb. 1. v. sfida. 2. v. înfrunta.
(Dicţionar de sinonime)